I wanna live my life, I'm sick of living somebody else's life...

Se spune ca intr-o relatie este nevoie de compromisuri, rabdare, intelegere dar si dragoste, pasiune si sex. Ce se intampla atunci cand crezi ca ai toate astea dar de fapt nu asta este cheia unei relatii reusite, formula magica? O prietena imi spunea ca barbatii sunt copii pana tarziu si aici poate barbatii care imi citesc acum post-ul vor sari in sus. Nu stiu cat este de adevarata aceasta afirmatie insa stiu sigur ca barbatii sunt foarte diferiti de femei in materie de responsabilitate.
Femeia trebuie sa fie mai inteleapta decat barbatul, sa plece capul atunci cand ei sunt nervosi si sa il ridice atunci cand ii convine ei, mai adauga prietena mea. Dar de ce tot rolul ne revine noua? Nu sunt o feminista convinsa, chiar daca am parerea mea despre mitocanismul actual si despre Women Power dar cateodata mi se pare ca se asteapta prea multe de la femeia din ziua de azi. Sa fim mame, sa suferim 9 luni, sa ne sacrificam corpul si apoi toata existenta pentru a procrea specia, normal este un sentiment frumos si asa ne-a lasat Dumnezeu, insa la asta se mai adauga sa fim gospodine ( calcat, spalat, mancare, curatenie ), in unele cazuri sa fim si mamele sotilor nostrii, mediatori, gatul care roteste capul barbatului, cea mai buna prietena a copiilor, fata mamei si lui tata care va avea grija de ei la batranete si lista poate continua. Intr-adevar sunt unele lucruri pe care ni le-am facut singure o sa spuneti, ce ne-a trebuit sa mai fim si femei de cariera daca si asa cele 24 de ore din zi nu ne mai ajungeau pentru a fi "Femei in Casa"? Dar de ce, de cand lumea si pamantul, totul cade asupra noastra? Eva a muscat din Mar si din cauza ei au fost cei doi aruncati din Rai, deja de cand am fost create am avut atasate o eticheta?
Mi se pare, si poate o sa spuneti ca exagerez, ca numai barbatii se nasc cu drepturi si beneficii, pe cand noi de la nastere suntem insarcinate cu datorii. Totul se iarta la barbati dar la femei mai greu. Daca un barbat maine ar vrea sa practice prostitutia nu cred ca ar fi aratat pe strada sau batjocorit precum se intampla cu femeile care aleg aceasta meserie, fie din placere sau nevoie.
Am spus ca nu sunt feminista si chiar daca ar parea asa, as vrea sa stiu cand este momentul cel mai bun pentru a spune stop? Cand va veni intr-adevar momentul cand va exista egalitatea intre sexe? Va veni vreodata momentul pentru a spune "Adio!!!!" acestor tag-uri cu care venim atasate?
Nu mai vreau sa fac parte din sabloane, nici o femeie nu ar trebui sa considere ca viata este normala doar daca te casatoresti si faci copii, altfel ce sens are?! Indiferent ca astazi ma despart de barbatul vietii mele sau ma casatoresc cu un barbat pe care l-am cunoscut acum 2 luni si decid sa nu fac niciodata copii ci doar sa traim pentru noi doi, macar stiu ca mi-am trait viata asa cum am vrut eu, cum mi-am imaginat-o eu, nu am urmat niste sabloane impuse. Nu mai vreau sa fac compromisuri, fericirea nu este ceva setat, nu exista o reteta pentru asa ceva, ti-o construiesti singur!
Vreau sa imi urmez visele mele si sa imi trasez singura drumul in viata, indiferent ca societatea ma accepta sau nu!

It's been a while...

Lumea spune ca te poti astepta la orice de la cei din jurul tau, fie ca sunt parintii, fratii, surorile sau pur si simplu iubitul, prietena cea mai buna, vecina sau vecinul de birou sau cel de langa tine din tramvai. Fie ca e ceva banal, cum ar fi sa te calce pe picior sau sa iti bage bete in roate, oamenii surprind, atat prin lucruri bune cat si rele.
Nu mare mi-a fost surprindere sa observ ca cei pe care aveam impresia ca ii cunosc atat de bine, prieteni sau prietene cu care am impartit de la noptile nedormite petrecute in cluburile din Regie pana la umarul pe care plangeau atunci cand le parasea iubitul sau iubita pur si simplu, intr-o zi, out of the blue, au devenit niste straini pentru mine. De asemenea, am primit sfaturi foarte bune sau am fost ajutata in momente grele de persoane cu care poate nu am impartit mai mult decat un salut sau pur si simplu un zambet, fie el si de complezenta sau sictirit.
Oare natura umana este atat de perversa pe deoparte pe cat este de surprinzatoare? Oare suntem facuti pentru a fi dezamagiti de persoanele carora le dedicam fie viata noastra, existenta si suflarea si pentru a fi facuti fericiti de persoane pe care nici nu le bagam in seama sau nu dam nici doi bani?
Nimeni nu este perfect, am auzit chestia asta de mii de ori, asa ca toata lumea, dar tindem spre perfectiune, corect. Insa am intalnit si oameni care sunt atat de absorbiti de propria persoana incat numai ei au dreptate, numai ei stiu cele mai misto locuri de distractie, cele mai bune restaurante, numai coafeza lor e cea mai tare sau numai ei stiu adevarul despre Revolutie. Cum pot fi unii atat de ignoranti?
Incearca sa ignori, fraza pe care iar am auzit-o de mii de ori. Cum sa ignori ignoranta? Inseamna sa devii la randul tau un ignorant. Nu! Refuz sa fiu mediocra, sa fiu absurda sau pur si simplu " cap patrat ", vreau sa fiu asa cum sunt, naiva dar visatoare, influentabila dar optimista. Mai dau gres cateodata dar macar stiu ca sunt EU.