I will survive....

Despre femei se spune ca nu au vocatia prieteniei, nici cu barbatii, si mai ales, nici intre ele. Istoria a consemnat mari prietenii intre barbati dar nu si intre femei, si desi feministele convinse au incercat sa propuna o idee de prietenie feminina - "sororitatea" se pare ca nici aceea nu a avut prea multe sanse de izbanda.
Femeia ocupa un loc de cinste in spaimele femeiesti din ziua de azi. Si de ce nu ar fi asa? Nu se spune ca cea mai buna prietena ispiteste la barbatul tau si incearca sa ti-l fure intr-un mod perfid si josnic, asa cum numai femeile stiu sa o faca? Cate dintre noi nu ne-am aflat in aceasta situatie.
Nu se spune de asemenea ca noi femeile ne imbracam, ne aranjam, ne ingrijim, tot pentru alte femei, pentru a infrunta ceva ce ne paste la tot pasul, rivalitatea si gelozia surorilor?
Dar care este subiectul cel mai des de vrajba intre femei? Simplu: BARBATII...
O veche zicala, de cand vremea stiuta, se spune ca in orice barbat zace un vanator, un arhetip prea cunoscut, care in zilele noastre de fapt a ajuns sa fie pe dos. Femeia este cea care vaneaza acum. Femeile in ziua de azi intra in competitie pentru orice, locul de cea mai frumoasa din parcare, cea mai stilata, cu cel mai bine platit job, totul rezumandu-se de fapt la un singur punct, cea mai cea in ochii barbatilor. Femeia cu cele mai rafinate metode ale seductiei alege barbatul, chiar daca ii lasa barbatului impresia ca de fapt el este cel care a facut alegerea.
In fond si la urma urmei, toate vanam cate ceva, toate vanam o anumita cariera sau reusita in viata profesionala, toate vanam sa fim frumoase, in ochii celorlalti inainte de ai nostri, toate vanam un barbat care sa ne iubeasca si sa ne respecte, si daca pe deasupra mai arata si bine, are un cont gras in banca si o masina tare ca sa ne invidieze toate suratele noastre nu strica...( eu recunosc, nu sunt materialista, dar daca pot visa de ce sa nu o fac? )
Eu lupt in fiecare zi, cu bubita aceea care mi-a aparut tocmai in dimineata asta pe fata, cand diseara am un big date cu EL, cu invidioasele alea de la servici care tot incearca sa imi gaseasca ceva numai ca sa ma simt prost atunci cand intru dimineata pe usa cu cel mai mare zambet, cu acul de la cantar care se incapateneze sa urce cu muuuulllttt de greutate pe care mi-o doresc, cu parul care nu sta niciodata la locul lui, chiar si dupa ce mi-am consumat tot tubul de fixativ pe el, dar lupt si am sa lupt impotriva tuturor si a orice, pentru ca stiu ca pot, stiu ca nu am nimic de pierdut si ca intr-o zi am sa pot sa ridic trofeul meu si sa strig " Sunt o invingatoare!!! " pentru ca asa ma simt...
Pana atunci...stiti imnul femeiesc nu? I will survive...:D

Footprints in the sand...

Astazi nu a fost o vreme grozava. Oarecum cand ploua se potriveste si cu starea mea de spirit. O prietena mi-a spus ca sunt meteo influentabila, pt ca atunci cand e soare afara eu sunt cea mai happy iar cand ploua nu am chef de nimic.
Ascultam Radio Guerilla azi si ma gandeam printre picuri de ploaie la toate sufletele care simt ce simt si eu acum. Cred ca fiecare dintre noi a dat rateuri in viata, chestii de care se bucura ca a scapat, altele pe care le regreta. De obicei, cand pierdem pe cineva drag atunci regretam cel mai mult.
De-a lungul timpului intr-un fel sau altul am pierdut mai multe persoane dragi din viata mea. Fie le-am pierdut definitiv, fie am pierdut contactul cu ele, fie m-au dezamagit. Eu cred ca daca nu cunosti tristetea si durerea nu ai cum sa cunosti bucuria si fericirea. Fara sa stii ce inseamna urat nu ai cum sa distingi frumosul. Fara sa suferi nu ai cum sa iubesti.
Relatiile pe care le avem de-a lungul timpului cu unii sau cu altii oarecum lasa o amprenta in viata noastra, unii de scurta durata, altii de mai lunga durata, mai pregnanta. Au fost putine persoane care au lasat o asemenea amprenta in viata mea...dar cei care au lasat o stiu si ei.
Nu regret multe lucruri din cele prin care am trecut sau pe care le-am facut. Nu stau sa ma uit inapoi si cred ca nimeni nu trebuie sa traiasca in amintiri, dar cateodata e inevitabil sa nu spui "Ce frumos era. Ce frumos ar fi sa mai fie."
Toti cred ca avem momente cand iubim amintiri, lucruri care la un moment dat ne-au legat de cineva drag. Nu e ceva de judecat, nu trebuie sa ii punem la zid pe cei care inca traiesc in trecut, pentru ca pana la urma urmei scopul scuza mijloacele si atata timp cat acea amintire te face sa zambesti sau poate sa iti incalzesti inima, este de iertat.
Cateodata mi-e dor sa rad, sa plang, sa ma zbat, sa ma bat, sa lupt din rasputeri cu mine insami si cu lumea, mi-e dor sa imi vibreze inima la auzul unor simple cuvinte cum sunt "te iubesc" care parca au ajuns o sintagma de taraba in ziua de azi. Toata lumea o spune cu asa usurinta, incat nu mai au nici o valoare. Intr-adevar, de multe ori cuvintele nu au valoare, dar nu e asa ca simtiti cum vi se umple inauntrul cand auziti aceste cuvinte?
Mi-e dor sa imi impart bucuriile, tristetile, frigiderul, timpul si de ce nu patul cu EL. Dar ma tem ca toate au ramas niste urme in nisip, demult ingropate sub apa uitarii.

New wave...

A venit vara!

A venit vara de ceva timp, terasele s-au deschis si s-au umplut de oameni. Cu toate astea aerul pare la fel de anost.
O prietena mi-a spus intr-o seara sa iesim in oras sa cunoastem oameni, sa ne spuna ei povestea lor...suna interesant pe moment, dar apoi am simtit un gol in stomac.
In momentele mele de victimizare nu m-am gandit nici o clipa la povestile altor oameni, sunt oameni care sufera mai mult, au mai multe probleme, eu in schimb ma framant pentru toate lucrurile mici, lipsite de importanta.
Poate ca sunt visatoare, poate ca imi doresc prea mult lucruri care nu exista, sau poate ca totusi visul meu nu este atat de departe de mine. Poate ca nu ma uit unde trebuie, poate ca fericirea nu se masoara in ceea ce simti, fiecare si-o construieste dupa cum vrea el. Poate ca fericirea se afla intr-un sarut, un zambet, un ras, un cantec sau pur si simplu in respiratia persoanei dragi pe perna de langa tine.
O prietena spunea ca ea isi doreste pe cineva alaturi pentru care sa gateasca, sa faca curat, sa spele, sa calce dar care in acelasi timp sa o iubeasca si sa o seduca. Fiecare femeie isi doreste un barbat care sa o faca sa se simta femeie din toate punctele de vedere.
Eu m-am simtit fericita si cand gateam pentru el sau cand ne bateam pe telecomanda, cand ne certam pentru ca nu impingea cosul la supermarket dar si atunci cand ne simteam UNUL.
Vreau sa cunosc povestea persoanei care ma iubeste, care ma cauta, care ma seduce si care ma face sa ma simt femeie...

Life is but a dream...

Am citit un articol in Cosmo si am vrut sa incerc sa imi fac un blog. Sunt curioasa cata lume ar fi interesata de ce am eu de spus.
Sunt o persoana normala (sau cel putin asa vreau sa ma consider), am vise normale, o viata normala si asteptari normale de la ea.
Nu pretind ca am experienta in vreun domeniu, nu pretind ca stiu foarte multe despre viata dar ceea ce am invatat si unde am ajuns pana acum in viata mea le-am facut toate singura, pe propria mea piele si cu propriile mele forte.
Nu am sa imi povestesc viata in acest blog, decat daca consider necesar. Nu vreau sa dau sfaturi sau solutii. Vreau doar sa invit pe cine are placerea de a citi acest blog sa viseze pentru un moment cu ochii deschisi si sa isi imagineze tot ceea ce isi doreste sau tot ceea ce nu indrazneste sa isi imagineze ca si cum ar fi posibil.
Eu visez sa ma simt implinita, visez sa fiu fericita, visez sa am o cariera infloritoare, o familie fericita, respect si apreciere.
Tu ce visezi?