Footprints in the sand...

Astazi nu a fost o vreme grozava. Oarecum cand ploua se potriveste si cu starea mea de spirit. O prietena mi-a spus ca sunt meteo influentabila, pt ca atunci cand e soare afara eu sunt cea mai happy iar cand ploua nu am chef de nimic.
Ascultam Radio Guerilla azi si ma gandeam printre picuri de ploaie la toate sufletele care simt ce simt si eu acum. Cred ca fiecare dintre noi a dat rateuri in viata, chestii de care se bucura ca a scapat, altele pe care le regreta. De obicei, cand pierdem pe cineva drag atunci regretam cel mai mult.
De-a lungul timpului intr-un fel sau altul am pierdut mai multe persoane dragi din viata mea. Fie le-am pierdut definitiv, fie am pierdut contactul cu ele, fie m-au dezamagit. Eu cred ca daca nu cunosti tristetea si durerea nu ai cum sa cunosti bucuria si fericirea. Fara sa stii ce inseamna urat nu ai cum sa distingi frumosul. Fara sa suferi nu ai cum sa iubesti.
Relatiile pe care le avem de-a lungul timpului cu unii sau cu altii oarecum lasa o amprenta in viata noastra, unii de scurta durata, altii de mai lunga durata, mai pregnanta. Au fost putine persoane care au lasat o asemenea amprenta in viata mea...dar cei care au lasat o stiu si ei.
Nu regret multe lucruri din cele prin care am trecut sau pe care le-am facut. Nu stau sa ma uit inapoi si cred ca nimeni nu trebuie sa traiasca in amintiri, dar cateodata e inevitabil sa nu spui "Ce frumos era. Ce frumos ar fi sa mai fie."
Toti cred ca avem momente cand iubim amintiri, lucruri care la un moment dat ne-au legat de cineva drag. Nu e ceva de judecat, nu trebuie sa ii punem la zid pe cei care inca traiesc in trecut, pentru ca pana la urma urmei scopul scuza mijloacele si atata timp cat acea amintire te face sa zambesti sau poate sa iti incalzesti inima, este de iertat.
Cateodata mi-e dor sa rad, sa plang, sa ma zbat, sa ma bat, sa lupt din rasputeri cu mine insami si cu lumea, mi-e dor sa imi vibreze inima la auzul unor simple cuvinte cum sunt "te iubesc" care parca au ajuns o sintagma de taraba in ziua de azi. Toata lumea o spune cu asa usurinta, incat nu mai au nici o valoare. Intr-adevar, de multe ori cuvintele nu au valoare, dar nu e asa ca simtiti cum vi se umple inauntrul cand auziti aceste cuvinte?
Mi-e dor sa imi impart bucuriile, tristetile, frigiderul, timpul si de ce nu patul cu EL. Dar ma tem ca toate au ramas niste urme in nisip, demult ingropate sub apa uitarii.